|
| |
Babele si cêi 40 de mucenici
Se spune ca, la inceputul lunii martie, cand primavara incepe
sa-si arate primele semne, Baba Dochia isi leapada cele noua cojoace, provoand
astfel fenomene meteorologice dintre cele mai diverse: soare, vant, ploi,
ninsoare. De mult timp, aceste zile, noua la numar, au fost dedicate Babelor.
Prin traditie, romanii obisnuiesc sa faca acum un test al existentei lor pentru
anul care vine. Astfel, fiecare isi alege una din cele noua zile, simbolistica
fiind foarte simpla: daca s-a ales o zi care se dovedeste a fi urata si
friguroasa, asa va arata pentru cel in cauza anul in curs; din contra, daca s-a
ales o zi frumoasa, toate vor merge bine.
Ultima zi a Babelor, 9 martie, se suprapune insa peste o mare sarbatoare
crestina, marcata in calendarul religios cu o cruce neagra: cei 40 de mucenici
de la Sevastia. In aceste zile, romancele pregatesc din faina de grau, nuca si
miere mucenici (macinici), un fel de prajituri simbolice, ofranda adusa
martiriului lor.
Tot pe 9 martie isi serbeaza ziua numelui cei care nu au patroni printre sfintii
din calendar.
Curios este faptul ca in tara se fac doua feluri de mucenici: in sudul tarii ei
se prezinta ca un sos de nuca pisata si indulcita, in care se fierbe aluat sub
forma de opturi, pe cand in Moldova realizarea lor este mult mai complicata,
numindu-se optari moldovenesti. Coca de cozonac se rasuceste in forma de 8, se
coace, se stropeste din plin cu miere de albine si se presara cu multa nuca
pisata.
Forma care se da acestor prajituri nu este deloc intamplatoare. Unii cred ca
este o esentializare a formei umane (reminiscenta a unor sacrificii pagane),
altii se gandesc ca reprezinta ziua in care se pregatesc, 8 martie, iar altii au
mers pana acolo incat cred ca este un simbol arhaic, care a ajuns pana la noi si
este folosit in matematica ca semn al infinitului. Odinioara, cea mai importanta
activitate ce debuta , fie doar simbolic, la 9 martie era „Pornitul plugului“,
noul an al agricultorilor. In zilele premergatoare acestui eveniment, barbatii
pastrau o desavarsita curatenie sufleteasca si trupeasca, in zorii zilei se
primeneau cu cele mai alese haine de sarbatoare, rosteau o rugaciune, trageau
prima brazda in batatura casei, apoi porneau spre tarina. Spre a fi ferite de
boli, animalelor li se legau in coarne, cu o „stramatura“ rosie, sare descantata,
pelin si iarba-vantului.
Semanatul implica adesea gesturi de protectie si stimulare a recoltei: semintele
se amestecau cu firimituri din colacul miresei, rostindu-se formula: „Cum se
aduna lumea la nunta, asa sa se adune claile dese!“, erau aruncate in sus, ca sa
creasca holdele inalte, cu ochii inchisi, pentru ca pasarile cerului sa fie
oarbe si sa nu le descopere, sau chiar in drum, ca sa creasca atatea tulpini de
porumb cati calatori vor trece prin locul acela.
Agricultura Romaniei
Oana PETRE
|
