|
|
|
|
Pentru a scoate la iveala traditiile si obiceiurile existente in trecut, a fost nevoie de relatarile persoanelor inaintate in varsta - sa le dea D-zeu sanatate - cat si de cautarea foarte putinelor materiale scrise dat fiind faptul ca istoricul comunei nu a fost in preocuparile de baza ale locuitorilor. S-au facut cateva incercari de infiintare a minimuseelor scolare pe vremea cand eu frecventam clasele primare dar dovezi concrete nu s-au conservat. Nu a fost gasit pana acum un album cu fotografii ale institutiilor sau ale diverselor evenimente ce au marcat aceste localitati. Nu s-a gasit pana acum in nici o arhiva sau biblioteca privata un inscris sau un calendar al lucrarilor sau edificiilor reprezentative desfasurate pe parcursul anilor. In arhivele primariei asa cum spune legea nu se pastreaza documentele dupa perioada prestabilita astfel incat nu se poate cauta nici in contabilitate asfel de date. In general totul s-a transmis pe cale orala , din generatie in generatie, asfel am putul afla amanunte despre port, despre activitatile tinerilor, despre felul in care se distrau, despre superstitiile locale, despre obiceiurile de la nunti, botezuri, inmormantari si alte evenimente. Unele din aceste obiceiuri si datini strabune s-au practicat pana in perioada celui de-al doilea razboi mondial, pierzandu-se odata cu trecerea timpului, altele s-au pastrat pana in zilele noastre, cum ar fi: oboceiurile de inmormantare, cele de botez si unele obiceiuri de la nunti. Restul cum ar fi horele si balurile nu se mai practica, locul lor fiind luat in epoca moderna de discoteci. Ca port national, tinerii se imbracau in costume populare numai la serbari nationale, fetele purtau fota si ie, pe cap aveau marama, iar parul il purtau prins in coc sau cozi; flacaii purtau cioareci si camasi stranse la mijloc cu braie, pe cap caciuli din blana de oaie, de astrahan, iar in picioare purtau opinci. Pe timp de iarna femeile purtau scurteici (haina groasa facuta din blana de oaie, intoarsa pe dos si imbracata pe exterior cu stofa groasa. In vremuri mai indelungate, barbatii purtau camasi lungi de noapte, facuta din panza alba de casa cusuta cu alesaturi. Toate aceste activitati (torsul, cusutul) se faceau la lumina opaitului si mai tarziu la cea a lampii. Tinerii isi petreceau timpul liber organizand claci, fetele torceau si coseau iar baietii cantau si spuneau ghicitori, sau participand la horele si balurile din sat. Horele incepeau pe la ora 14 si se terminau la apusul soarelui iar balurile incepeau la ora 21 si tineau pana la ora 3 dimineata. Cand veneau la hora sau la bal tinerii (in special fetele) erau insotiti de parinti. Se dansau: „Braul”, „ Sarba”, "Brasoveanca" In mare lor majoritate, obiceiurile di datinile stramosesti sunt aceleasi ca in toata Muntenia dar sunt si lucruri care ne disting chiar side localitatile invecinate. Botezul In afara "ursitorilor" - obicei specific tuturor romanilor, locuitorii din aceasta comuna mai aveau ceva deosebit. Copilul se boteza intodeauna in zi de sarbatoare in afara cazurilor de forta majora cum ar fi "boala pruncului". Numele il dadea nasul iar cand nasa venea de la biserica cu pruncul botezat se oprea la o casa de chiaburi si lasa copilul din brate pe teancul gazdei, lucru ce facea ca la insuratoare, feciorul sa nimereasca dintr-odata la casa bogata si sa devina stapanul tuturor avutiilor. Daca unei mame nu-i traiau copii, imediat dupa nastere, moasa lua copilul si-l dadea primului intanlit sa-l boteze in graba. Ajunsi acasa cu copilul botezat, cei ce au fost la biserica, erau pusi la masa unde erau invitate si rude ale parintilor copiluluii n afara mamei care era chemata numai in timpul "fripturei" cand primea de lanas si de la nasa o farfurie cu pilaf, friptura si ce mai era bun pe masa ca sa aibe lapte din belsug. La "sfarsitul mesei" aparea moasa cu ploconul nasului si cu o farfurie pentru daruri. Banii primiti erau numarati, legati foarte strans - sa fie copilul econom - si pusi in scutecul pruncului. A doua zi dupa rasaritul soarelui avea loc "scaldatul" copilului care ramanea nescos din crisma (panza de la botez) pentru a nu i se lua mirul si toate blagosloveniile sfinte de la botez. "La scaldat nu-i permis sa vina decat numai femei. Pruncul este scaldat de sotia nasului. Aici sunt o sumedenie de obiceiuri pe care nasa sa la stie foarte bine sa nu rada moasa. In afara de scaldat se bate un ou sa fie copilul implinit ca un ou; se pun in scaldatoare din toate ce au fost la ursitori: a) seminte sa aiba noroc si parte de tot ce o semana b) fulg sa aiba noroc de pasari c) flori etc etc d) un par din coama calului sa calareasca bine e) se pica ceara din lumanarea de botez in forma de cruce. Nasa ii da pe buze cu miere sa aibe glasul dulce, in gura il sterge cu floare sa-i miroasa gura frumos. Se pune in apa catusnita (laba gastei) o iarba lipicioasa ca sa aibe lipici la lume, se unge cu unt proaspat peste tot sa nu faca crapaturi la batranete iar dupa ce il infasa il inchina la icoana cu lumanarea de botez care tot timpul scaldatului sta aprinsa. Se ofera copilul mamei cu vorbele "tine fina pe fina sau finul junior, sa-ti traiasca sa te bucuri de el" apoi lumanarea se stiinge in tavan ca sa creasca copilul inalt." ///// Casatoria (asa cum era odata) Fetele erau scoase la hora cand implineau 15-16 ani iar acest lucru se facea a doua zi de Pasti iar flacaii care o scoteau capatau batista si oua rosii. Chiar daca parintii stiau ca tinerii se plac si erau pentru casatorie, flacaul trimitea "plosca" la casatorie. Un reprezentant al familiei - un om - mergea la cei cu fata si aranja chestia materiala, daca se intelegeau raspunsul era ca se cinsteau toti din plosca trimisa, daca nu, omul pleca refuzaz fiind, cu plosca plina. La fetele mai bogate si frumoase veneau si cate patru "plosci" pe seara. Logadna se numea "asezat" iar la asezat, mirele venea cu parintii si alte rude, avand grija sa fie perechi intregi. Dupa ce se aranjau toate socotelile pentru pregatirea nuntii ca : cismele socrului, rochia soacrei, papucii, sovonul, basmalele surorilor de ginere etc. etc., socoteli care de obicei treceau de miezul noptii se lua masa impreuna. Ginerele si mireasa mancau singuri, li se dadea un ou, numia o furculita si numia o farfurie iar usa la camera unde stateau era deschisa si care cum trecea facea haz de ei. Nasul ce a botezat copilul e obligat sa cunune, iar daca el nu mai traia, cununa copii lui, dupa alegerea finului iar daca sotia nasului era insarcinata, cununa fata lui. In perioada dintre asezat si pana la nuntala mireasa se tineau sezatori cu prietenele si fetele din sat care o ajutau la terminarea si pregatirea darurilor de nunta. In sambata de langa duminica nuntii se facea la mireasa brad - porneau dupa amiaza de la ginere, patru opt sau zece flacaii cu brazii avand in frunte 2 fete, surori sau rude ale mirelui, cu un cos larg la gura, impodobit cu prosoape alese unde se afla voalul si beteala miresei, lamai, portocale, smochine, zahar, bomboane, si doua cornuri mari speciale. Fetele duceau si o oglinda maricica cam 50/30 cm, urmate de lautari si apoi bradasi. In cazul in care mireasa era prea departe, se mergea in caruti dar in aceeasi ordine, cu lautarii ce cantau si flacaii ce chiuiau convoiul fiind primit oriunde cu bucurie. Ajunsi la mireasa, impodobeau cu brazi stalpii portii si ai casei, iar cel mai frumos brad de care mireasa leaga o batista si un colac era batur intr-o prajina inaltainaltata chiar in locul unde urma sa se faca hora. Cei sositi erau pusi la masa timp in care mireasa se gatea iar apoi se incepea jocul in curte. Prietenele soacrei veneau s-o felicite cu plocoane, pasari, cornuri, iar soacra le poftea la nunta cinstindu-le cu cate ceva. Seara cand bradasii se intorceau la mire, o parte mergeau si impodobeau si casa nunului unde lautarii cantau - mai mult din gura - nunului si prietenilor ce stateau la masa in timp ce mireasa in casa ei, punea in locul celor primite in cos, camasa de cununie a mirelui si legatura de gat (un fular), schimband asfel darurile primite. In ziua nuntii, desfasurarea este cea obisnuita in afara faptului ca la luatul miresei, i se dadea mirelui sa franga in doua o puica de friptura; daca reusea insemna ca e vrednic de mireasa mai apoi puica dandui-se miresei. Flacaii se intreceau care mai de care sa urce pe prajina cu bradul din curte, sa ia batista, iar colacul sa-l dea nasei care dupa ce se urca in caruta, la plecare, frandea colacul il patru si-l punea pe capul miresei. Inchina apoi cu fiecare bucata in fiecare parte a cerului si apoi le arunca cat mai departe . Era o nebunie pentru prinderea celor patru parti de colac. Toate aceste parti ale ritualului se terminau pe la patru cinci dupa amiaza dupa care se pornea la casa mirelui intr-o imbranceala si o inghesuiala in care toata lumea chiuie si se inveseleste. Ajunsi la mire, mireasa si nasa se ajeaza pe scaune cu perne, tinerii sunt primiti cu ca imaratii cu panie si sare, soacara il leaga cu o marama de gat ca sa fie uniti apoi unge imediat cu miere, in forma de cruce, peretii camerei unde baga mireasa ca sa fie dulce ca mierea. socrul mare si nunul sed afara pe doau scaune cu perne si sunt pusi sa se spele pe maini. Trebui sa fie cu luare aminte ca le da cineva cenusa ori malai pe maini. Apoi li se da prosoape frumos lucrate de mireasa ca se se stearga. In camera unsa cu miere pe un scaun, la masa, in fata oglinzii primite, langa care ard lumanarile de cununie nasa o dezbraca de voal in timp ce lautarii canta a jale: Taci mireasa nu mai plange, Ca la maica'ta te-i duce, Cand o face jugul muguri Si tanjala flori si struguri. Of! of! of! Unde-ti sed boldurile O sa-ti sada ghionturile. "Casa e plina de femei tinere si batrane, unele ofteaza, altele plang iar biata mireasa plange si ea. Mireasa cinsteste toate martorele apoi vine mirele, nunul si se joaca "nuneasca afara" ocazie in care nunul, socrul si nuna sunt gatiti cu darurile primite. In mijlocul horiei e o masa plina, plostile trec din mana in mana pe marginea horei si lautarii canta de zor: Sus nuna mare, jos nune mare Ca vine Buzaul mare Nuna'n prun, nunul sub prun Ca nunul e tare bun. Sa traiasca nunul mare Ce ne da bacsisul mare." Pe seara, nunii erau condusi acasa de tineri cu lautari. La casa mirelui se petrece pana la 12 noaptea cand se pune masa si nunul este iar adus de tineri tot cu lautari. Cu mult inainte nunta tinea pana miercuri, acum se termina luni seara cand vin mia mult ceo de varsta a doua. In timpul celebrarii casatoriei religioase, nasa mare, pune sub picioarul miresei o moneda, daca se poate de argint. In timpul cand incepe Isaiia "dantuieste", se lua moneda si se baga in pantofi. acest lucru nu trebui sa se uite Doamne fereste, astfel ca viitoarea nevasta sa nu-si uite niciodata obligatiile ei. Mireasa mai avea grija ca macar odata si cat de usor sa calce piciorul mirelui, ca sa nu fie ambitios si sa nesocoteasca cuvantul ei. La o saptamana dupa cununie, finii veneau "pe cinste" la nasi. Inmormantarile se faceau ca si in ziua de azi (nu este nimic schimbat), pastrandu-se traditia si obiceiurile. |
primim cu placere toate
informatiile si reclamatiile referitoare la aceste pagini la urmatorul mail:
info@valnord.ro
|
