|
 
| |
Stabilirea si executarea unei tehnologii de cultura
Stabilirea si executarea unei tehnologii de
cultura trebuie facute cu mult discernamant deoarece presupun o serie de
investitii care trebuie recuperate si obtinerea unui anumit profit.
In acest demers se au in vedere o multitudine de factori, printre care un loc
important il reprezinta rezerva de apa acumulata in sol in momentul infiintarii
culturii de primavara.
Apa acumulata in sol in perioada de toamna-iarna este un capital important
pentru agricultor si el poate da roade bune daca este folosit cu eficienta. Asta
presupune sa se ia toate masurile pentru conservarea apei in sol si folosirea ei
numai in scopuri productive, prin plante. Reamintim ca 1 mm de apa acumulata in
sol in aceasta perioada echivaleaza cu 2-3 mm din cursul perioadei de vegetatie.
Dar nu stim care va fi regimul precipitatiilor in perioada de vegetatie. Acesta
este motivul pentru care, cunoscand cu precizie rezerva de apa ce o avem la
dispozitie, putem stabili in detaliu fiecare veriga tehnologica de cultura.
Rezerva de apa din sol nu se stabileste in functie de cantitatea de precipitatii
cazute din toamna pana in momentul semanatului, ci prin analiza umiditatii
solului pe profil, pana la adancimea de 150 cm.
Apa acumulata in sol in sezonul rece influenteaza viitoarea recolta atat direct,
cat si indirect. Direct, prin aceea ca plantele pornesc in vegetatie viguros si
realizeaza o inradacinare puternica folosind in prima faza umiditatea existenta
in stratul arabil, iar cand ajung in perioada de consum maxim (fructificare) pot
valorifica umiditatea existenta in straturile mai adanci. Indirect, deoarece
plantele bine dezvoltate vegetativ pot valorifica cu eficienta ridicata si
precipitatiile din perioada de vegetatie.
Care sunt principalele verigi tehnologice stabilite in functie de rezerva de apa
din sol?
1. Stabilirea epocii de semanat mai devreme, in situatia unui deficit de
umiditate, pentru ca plantele sa valorifice putina umezeala existenta, spre a
forma un sistem radicular puternic care sa-i permita sa exploreze un volum mai
mare de sol si sa parcurga perioadele de consum maxim inainte de aparitia
secetei si arsitei.
In conditii de umiditate normala, se respecta epoca optima de semanat.
2. Adancimea de pregatire a patului germinativ si de semanat, in conditiile
deficitului de umiditate, se efectueaza mai adanc pentru a pune samanta in
contact cu stratul de sol care are mai multa umiditate decat cel de la
suprafata.
La umiditate suficienta, lucrarile se executa mai la suprafata, unde temperatura
este mai ridicata si semintele germineaza mai repede.
3. Alegerea soiului sau hibridului corespunzator. Atunci cand exista deficit de
umiditate se aleg cultivarele mai precoce si mai rezistente la stresul hidric.
Acestea pot ajunge la maturitate mai devreme, cu un consum mai mic de apa.
Cand solul are suficienta umiditate, iar prognozele privind precipitatiile sunt
favorabile, se vor alege cultivarele care au cea mai buna capacitate de
valorificare a acestor conditii, corespunzatoare zonei.
4. Stabilirea densitatii plantelor este unul din factorii cei mai importanti
pentru valorificarea umiditatii existente.
Densitate optima se considera limita la care reducerea productivitatiji unei
plante nu poate fi compensata de cresterea numarului de plante la hectar. Cu
cresterea numarului de plante, creste suprafata foliara, dar se reduce
asimilatia neta. Este necesar ca prin densitatea plantelor sa se asigure un
indice optim al suprafetei foliare, care sa realizeze asimilatia neta
corespunzatoare unei productii maxime. La densitatea optima se obtine productie
maxima datorita valorificarii mai eficiente a energiei solare in prezenta apei
si a hranei corespunzatoare.
La porumb, de exemplu, la 30.000 plante/ha se realizeaza 1,9-2,0 mp frunze pe 1
mp sol si poate capta cca 90% din energia solara. Peste acest nivel de densitate
cresterea numarului de plante este eficienta numai daca se asigura apa si hrana
necesare.
Cand solul nu are umiditate suficienta, cresterea densitatii plantelor face sa
se epuizeze rezerva de apa inainte de perioada de consum maxim (aparitia
paniculului), ceea ce duce la reducerea marimii stiuletilor, la o fecundare
incompleta sau chiar la sterilitatea plantelor.
In experientele realizate de dr. Ion Picu la I.C.D.A. Fundulea, in anul 1993, an
secetos, la o densitate mare sterilitatea plantelor a ajuns la 38-44%.
Cu acelasi hibrid si la aceeasi densitate, prin aplicarea irigatiei sterilitatea
a fost de 208%.
Cresterea densitatii de la 30-40 mii plante/ha la 50-60 mii plante/ha necesita
un consum suplimentar de apa de 200 mc/ha.
Deci, mare atentie la stabilirea densitatii in functie de asigurarea apei!
5. Fertilizarea cu azot este un alt factor corelat direct cu rezerva de apa din
sol. Experiente de lunga durata au stabilit care sunt dozele optime de azot
pentru fiecare cultura in functie de nivelul productiei scontate. Dar ele
trebuie corelate in fiecare an in functie de rezerva de apa a solului. Se va
asigura un plus de 3 kg pentru fiecare 10 mm apa acumulata in plus in perioada
de toamna-iarna peste normala zonei si se va diminua cu 5 kg pentru fiecare 10
mm sub normala zonei.
In situatia cand in timpul vegetatiei cad precipitatii suficiente, se pot
administra cantitati suplimentare de azot.
6. Aplicarea erbicidelor se efectueaza tinand seama de faptul ca eficienta lor
depinde foarte mult de starea de umiditate a solului. Astfel, daca in momentul
semanatului porumbului sau florii-soarelui solul are suficienta umiditate,
erbicidele nevolatile de tipul Guardian, Harness s.a. se pot aplica imediat dupa
semanat (preem) la suprafata solului. In situatia cand solul este uscat la
suprafata, erbicidele respective se vor aplica la pregatirea patului germinativ
(ppi) si se vor incorpora in stratul superficial al solului unde gasesc
umiditate.
7. Prasilele, in cazul solului cu deficit de umiditate, se fac cat mai
superficial pentru a nu rascoli solul si a provoca pierderea putinei ape
existente. In solurile cu umiditate corespunzatoare este indicat ca prasilele sa
se efectueze ceva mai adanc, pentru o buna aerisire a solului si a sistemului
radicular, pentru reglarea regimului aerohidric al solului. Respiratia
radacinilor se opreste daca in jurul lor concentratia CO2 ajunge la 2-3%.
8. Combaterea bolilor si daunatorilor urmareste mentinerea aparatului foliar
intact. Se cunoaste ca plantele atacate intra intr-un stres general si prin
portiunile atacate creste fenomenul transpiratiei si deci consumul de apa.
9. Aplicarea udarii de rasarire cu 200-400 mc/ha, in perimetrele irigate, in
primaverile cu deficit de umiditate in sol.
Asadar, buna cunoastere a situatiei privind rezerva de apa a solului ne va
permite sa aplicam tehnologia de cultura corespunzatoare.
Dr. ing. Vasile POPESCU
Agricultura Romaniei
|
